Endodonția

Endodonția este o ramură esențială a stomatologiei care se concentrează pe diagnosticul și tratamentul afecțiunilor pulpare. Pulpa dentară, un țesut conjunctiv vital și extrem de vascularizat, se găsește în interiorul camerei pulpare și a canalelor radiculare ale dinților.
În condiții patologice, cum ar fi cariile profunde și traumatismele dentare severe, pulpa poate deveni infectată, necesitând intervenția specializată a endodontistului pentru a preveni pierderea dinților.

Principala procedură folosită în endodonție este tratamentul de canal.

Tratamentul de canal este esențial în salvarea dinților afectați de afecțiuni pulpare severe, implicând îndepărtarea pulpei dentare infectate sau deteriorate și curățarea completă a canalelor radiculare.
Scopul este de a elimina bacteriile și de a preveni reinfectarea, în timp ce se menține structura naturală a dintelui.

Infecția pulpară apare de obicei ca urmare a unei carii netratate care progresează în profunzimea dintelui. Bacteriile patogene pătrund în pulpa dentară, provocând inflamație și eventual infecție.

Tratamentul de canal devine necesar în următoarele situații:

• Carii profunde: Cariile care au avansat până în straturile adânci ale dintelui pot expune și infecta pulpa dentară.
• Traume dentare severe: Loviturile puternice sau alte traume fizice pot deteriora pulpa dentară, permițând bacteriilor să pătrundă și să provoace infecții.
• Repetate intervenții dentare: Dacă un dinte a fost supus mai multor tratamente stomatologice (de exemplu, plombe mari), pulpa poate fi afectată și poate necesita tratamentul de canal.
• Abcese dentare: Infecțiile netratate pot duce la formarea unui abces în jurul rădăcinii dintelui, necesitând tratamentul de canal pentru a elimina infecția.
• Sensibilitate persistentă: Durerea sau sensibilitatea extremă la rece sau căldură care nu dispare poate indica faptul că pulpa dentară este afectată și necesită tratament endodontic.

1. Diagnosticul: Endodontistul examinează dintele și utilizează radiografiile pentru a evalua starea pulpei și a canalelor radiculare.
2. Anestezia: Se administrează anestezie locală pentru a asigura confortul pacientului în timpul procedurii.
3. Accesul și îndepărtarea pulpei: Se realizează o deschidere în coroana dintelui pentru a accesa pulpa infectată și a îndepărta țesutul afectat.
4. Curățarea și modelarea canalelor: Canalele radiculare sunt curățate și modelate folosind instrumente specifice pentru a pregăti suprafața pentru obturație.
5. Obturația: Canalele radiculare sunt sigilate cu un material biocompatibil, de obicei gutapercă, pentru a preveni reinfecția și pentru a susține structura dintelui.
6. Restaurarea dintelui: După finalizarea tratamentului de canal, dintele este restaurat pentru a-i reda funcționalitatea și aspectul estetic. Acest lucru poate include plombe sau coroane dentare, în funcție de necesități.

Identificarea și tratarea rapidă a afecțiunilor pulpare pot preveni complicațiile ulterioare, cum ar fi abcesele dentare sau pierderea definitivă a dintelui.

• Salvarea dintelui natural: Tratamentul de canal permite păstrarea dinților naturali sănătoși și evitarea extracțiilor dentare.
• Eliminarea durerii: Îndepărtarea pulpei infectate elimină disconfortul și durerea asociată cu infecția pulpară.
• Prevenția complicațiilor: Previne răspândirea infecției în structurile osoase și a altor țesuturi din jurul dintelui.